E greu să-ţi exprimi sentimentele în cuvinte dacă nu eşti logat pe Yahoo Messenger.
A început frumos. Eu, din alt oraş, în vizită la ea. Se creease o atmosferă emotionantă ca atunci când tocmai ai primit vestea că soţia ta e însărcinată. Dar cine sunt eu să vorbesc despre aşa ceva? Era a doua mea zi acolo şi mă aşteptam ca lucrurile sa se desfăşoare cu mai multă uşurinţa decât în ziua precedentă. M-am inşelat.
Ne-am întalnit cu greu căci se pare că niciunul dintre noi nu cunoştea prea bine oraşul şi am hotărât să facem ceva care să mai destindă puţin atmosfera. Nu cred că vreunul dintre noi s-a gândit vreo clipa să se simtă bine alături de celălalt cât să-l poată studia fară să-l privească in ochi, fară să-i dea de inţeles vreo clipă că ar vrea să facă asta. Şi, totuşi, simţeam fiori si raze aruncate acolo unde uitasem că mai există şi altceva înafară de mânie. Simturile mi se ascutisera incat puteam s-o miros din priviri, mainile imi transpirau de fiecare data cand ma aflam mai aproape de ea decat e soarele fata de luna iar ochii imi lacrimau de la lumina puternica reflectata de zapada. Ce-o fi crezut despre mine vazandu-ma mereu cu ochii umezi? Era, probabil, singura zi din an cand nu mi-as fi dorit un soare vesel.
Eram incantat de ce-mi pregatise acea zi incat m-am purtat ca un pusti de 15 ani aflat pentru prima data intr-un parc de distractii. Era un mos craciun intr-o sanie, expus cu prost gust, intr-un parc prin care ne plimbam. Vrand s-o impresionez sau doar sa-mi exprim trairile, am luat-o de mana si i-am cerut sa trecem de banda galbena politista si sa luam locul mosului. Ce bine ca n-a vrut! N-as fi avut curajul s-o fac.
Patinoar! Hai sa mergem! Sincer sa fiu, nu-mi amintesc ce-am discutat acolo. Stiu doar ca o priveam ori de cate ori aveam ocazia , lung si apăsat sperând să mă surprindă, sperând să vadă că încerc să o citesc, să o cunosc, să o fac fericită. Iar când mă surprindea :
- Ce?
- Ce?
Si asa s-a nascut primul joc.
Intram la patinoar. Nu eram expert dar speram sa ma descurc. Nu stiu de ce aveam impresia ca daca am sa cad sau n-am sa merg indeajuns de repede, nu ma va mai placea. Probabil pentru ca simteam totul la superlativ. Poti ajunge sa traiesti asa ceva de putine ori in viata. Cand fumezi primul fum, cand intalnesti femeia perfecta dar de “neatins”, desi iti garantez ca te vei intoarce acasa destul de suparat daca o practici pe cea din urma. Asta daca n-a citit si ea asta si incearca aceleasi senzatii. In orice caz, sunt de parere ca e bine sa le faci doar o data in viata.
Alergam, zburam, faceam surf legati de o coarda elastica ce ar trebui sa te impiedice sa te lovesti cu capul de asfalt, ne tineam de mana. N-am simtit toate astea dar eram foarte fericit. Asta pana cand :
- M-am plictisit. Hai sa mergem invers?!
-(Cum sa mergem invers? Sa ne impiedicam de toti oamenii? Sa fim diferiti? De ce ai vrea sa fii diferita? Asta inseamna ca te plictisesti repede si ca vei vrea mereu sa schimbi ceva ce merge deja bine doar pentru ca nu mai e asa de amuzant sau pe placul tau, ceea ce inseamna ca si de mine te-ai putea plictisi dupa ce ma vei cunoaste foarte bine si vei vedea ca nu te voi mai invita niciodata sa ne urcam in sania mosului. Oare mai merita?) Hai!
S-a dovedit a fi foarte amuzant. Tot jocul nostru de a incerca sa-I evitam pe altii si sa continuam sa ne tinem de mana mi-a soptit ceva foarte important despre ea si anume ca-ti va fi alaturi si cand valurile vor fi foarte mari si , aparent, imposibil de invins. Ii simteam mana foarte diferita, incompatibila cu a mea, as putea spune. O alta dovada ca supraanalizam fiecare detaliu insetat fiind sa regasesc ceva de mult uitat. Pacea.
Am mers să ne incălzim cu o cană de ceai. Era pentru prima dată când o puteam privi în ochi fără să-mi fie jena de celelalte persoane prezente. Am fumat mult sperând să nu arăt nelinişte. Sau pentru că două dintre cele mai mari placeri ale vieţii mele de atunci s-au întâlnit: o femeie de o altfel de frumuseţe şi un pachet de ţigări. În orice caz, mi-aş fi dorit atât de mult ca timpul să se oprească în loc iar ea să continue să povestească întâmplări hazlii din copilăria ei cu aceeaşi expresivitate şi cu acelasi zâmbet frumos pe care ador să-l pipăi dimineaţa cu ochii grei, întredeschişi. Le-am vrut în viaţa mea şi încă o fac.
Şi aşa a început schimbarea noastră.
