2060 AD

Intr-o zi cand vom fi batrani si cu parul gri, cand personalitatile ne vor fi domolite, inmuiate si slabite si nu ne vom mai grabi precum obisnuiam la 20, vom merge intr un parculet pentru a i privi pe cei la inceput de drum iar aranjatul, drumul dus-intors si timpul petrecut acolo ne va ocupa ziua, pentru ca atunci vom avea timp sa intelegem ca in viata, ai timp berchet. Ca toate, dar absolut toate lucrurile au un timp al lor si ca tot ce mai conteaza este inima. Sufletul. Asta, şi cum reuşeşti să îl îngrijeşti de-a lungul timpului.

Vom privi inapoi si ne vom zambi stiind ca poate nu am avut mereu cele mai intelepte decizii, dar bunul Dumnezeu ne-a aratat ca lucrurile se termina cu bine, desi inceputul promite o catastofa.

In ziua aia, iubitule, am sa te iau de mana si am sa-ti multumesc pentru viata frumoasa ce o avem, viata pe care am inceput s-o construim de comun acord undeva in jurul anilor 2010. Ne vom tine de mana, cu ale noastre palme uzate, cu pielea pistuiata ce arata precum o arhiva a incercarilor primite de-a lungul drumului nostru impreuna. Chipurile ne vor fi incretite, buzele isi vor fi pierdut din pigmenti, precum si culoarea parului. Tu bineinteles ca vei avea o poadoaba capilara mai de admirat decat a mea, si ma vei tachina din cand in cand spunandu-mi “n-ai vrut sa ma ascuti cand iti spuneam sa nu te mai dai cu atata fixativ acum 50 de ani”

Tu vei fi ala mai atletic dintre noi doi, pentru ca eu voi fi renuntat sa te acompaniez la jogging prin 2025, recunoscandu-ti ca detest sa alerg.

Amandoi ne vom fi pastrat simtul umorului, cu usoare tente ironice si misogine/misandrine.

Unul din noi va purta tenisi, pantalonasi si un t shirt iar pentru celalalt se va incapatana sa faca opusul,va prefera tonul serios si batranesc din hainutele clasice „old style”.

Tu vei tanji in continuare la gradina proprie, la verdele ala frumos si viu, la implinirea de a ingriji frumosul in timp ce eu inca voi mai tanji la acele carti pe care nu le-am terminat, dar ale caror documentatie ma asteapta inca, pe raftul bibliotecii prafuite.

Tu inca ai sa te amuzi cand esti tentat sa ma gandili, amintindu-ti de rasetele din 2010 iar eu inca am sa zambesc cu drag cand te aud bodoganind despre unghiile tale de la picioare.

:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Connecting to %s